Nina Cassian: Eu nu am părăsit România niciodată, pentru că patria mea e limba română
O înregistrare veche și prețioasă, adunată din câteva fragmente filmate în noiembrie 2008 și descoperite în colecția plină de comori a lui Fabian Anton, ne dăruiește câteva zeci de minute din întâlnirea extraordinară cu Nina Cassian care a avut loc la Hotelul Intercontinental, cu ocazia reeditării de către Editura Cărțile Tango, condusă de Alice Năstase Buciuta, a două dintre volumele Ninei Cassian: Spectacol în aer liber - O altă monografie a dragostei și Confidențe fictive - Atât de grozavă și adio.
Chiar de voi fi îngropată
într-o străină țărână,
tot învia-voi odată
în limba română.
Nina Cassian ( 27 noiembrie 1924 - 14 aprilie 2014) este autoarea a peste 50 de volume de poezie și proză – volume originale sau antologii în limba română și în limba engleză, poezii pentru copii sau traduceri, fiind una dintre cele mai prolifice scriitoare ale literaturii române, poetă de prim rang ale cărei merite, în urma relocării sale în America și a creației sale în limba engleză, au fost recunoscute în întreaga lume.
A debutat fulminant în 1947 cu volumul La scara 1/1 care, deși nu a primit recunoașterea oficială a criticii aservite politic în anii comuniști ai României, a marcat un moment semnificativ în istoria literaturii române și a primit reverențele particulare ale lumii poetice. Următoarele sale 19 volume originale de poezie, scrise în limba română (Vârstele anului, Dialogul vântului cu marea, Sărbătorile zilnice, Spectacol în aer liber, Să ne facem daruri, Disciplina harfei, Sângele, Destinele paralele, Ambitus, Marea conjugare, Recviem, Loto-Poeme, Suave, De îndurare, Numărătoarea inversă, Jocuri de vacanță, Nocturne, DesFacerea lumii, Muzica de dincolo) reflectă într-un stil original și extrem de fidel volutele sale interioare, printr-un discurs poetic inegalabil ca diversitate și creativitate.
Din anul 1985 Nina Cassian a fost nevoită să se autoexileze în Statele Unite ale Americii, pentru a se salva de la prigoana securității românești și, după câțiva ani de tăcere și profundă suferință, a renăscut în limba engleză regăsind poezia în limba țării de refugiu și primind, astfel, șansa unor onoruri și recunoașteri internaționale.
A murit în pace, la New York, în anul în care ar fi trebuit să împlinească 90 de ani, după o viață în care mai bine de 70 de ani i-a dedicat, cu fidelitate, poeziei, alegerea sa dintâi dintre artele care au revendicat-o prin chemarea lor, deși Nina Cassian a rămas cu regretul că nu s-a dedicat îndeajuns muzicii.
Până în ultima clipă de viață, Nina Cassian a slujit și a adorat limba română.
Volumul său Numărătoarea inversă, din 1983, se încheie cu un catren emblematic pentru marea sa dragoste pentru limba română, pe care, și în înregistrările prezentate aici, o declară, precum Mircea Eliade și Nichita Stănescu, patria sa și dincolo de moarte:
***
Chiar de voi fi îngropată
într-o străină țărână,
tot învia-voi odată
în limba română.
La prezidiul întâlnirii din 9 noiembrie 2008, prezentate în înregistrările de față, au stat criticul literar Geo Șerban (20 mai 1930 - 9 iulie 2022), scriitoarea Nina Cassian (1924- 2014), editoarea Alice Năstase (care din 2010 va semna cu numele Alice Năstase Buciuta) și soțul Ninei Cassian, muzicianul american Maurice Edwards (7 decembrie 1922- 23 septembrie 2020).
Filmările au fost realizate de Fabian Anton și fac parte din colecția Fabian Anton.
