Milena Prună: Mintea mea s-a eliberat în timp ce făceam muncă fizică și am început să scriu poezii
Updated: Dec 8, 2022
Volumul ei – superb! – de versuri, scrise integral la Londra, tărâmul exilului care a obligat-o să ajungă la poezie, se numește “Menajera lui Dumnezeu”. Este o metaforă și o dezvăluire, deopotrivă, căci intelectuala rafinată care a studiat filologia la Cluj, care a ajutat foarte mulți oameni prin asociația pe care a înființat-o, Asociația Autism Transilvania, care funcționează și astăzi, s-a mutat la Londra cu familia și aici a devenit menajeră. Milena Prună și-a făcut alegerile fără ură sau obidă, ba chiar și-a crescut vibrația poetică într-o lume în care viața părea că a retrogradat-o.
Mergând cu metroul, în subteran, sau stând închisă în spălătorie, Milena Prună și-a întors sufletul către poezie și către divinitate și a început să scrie poeme despre ea însăși și transformările ei - toate așezate în matca poetică a dorul teribil de Maramureșul ei natal.
E ușor să scrii poezie despre o floare, de pildă, despre o furnică-n agonie, despre un cântec abia auzit, despre tot ce vezi și simți că există în jurul tău.
Despre tine însă nu poți scrie cu adevărat.
Nu cred că ochii, pielea, auzul sau mirosul nostru știu să meargă la fel înspre sinea noastră și apoi să se întoarcă firesc, să ne spună cum stau lucrurile.
Ceilalți ar putea, pentru că stăm în fața lor și ne văd perfect strălucirea și umbrele, exact atunci când apar, ne aud din lăuntrul nostru spre lume.
Dar adesea aleg să ne spună despre ei.
Mai bine întreabă o floare, o furnică în agonie ori un cântec abia născut.
Cartea ei de poezie are 83 de poeme, câți kilometri are răul Iza de la izvoare și până la vărsare. Un drum care simbolizează propria ei șlefuire și curgere către întreg.
Puteți urmări aici vodcastul având-o ca invitată pe poeta Milena Prună, într-un dialog captivant și emoționant despre iubire și alegeri, despre Dumnezeu, despre doruri, despre încercări.
