Nu am mai fost acasă demult - Mircea Micu
Nu am mai fost acasă de mult, mă gâtuie orașul ca pe un miel fragil,
am uitat cum miroase busuiocul, dar ochii mi-au rămas de copil.
Noaptea înot într-un lan de secară.
Am devenit mai ursuz, mai abil,
nu mai ştiu deosebi mărul de pară,
dar ochii mi-au rămas de copil.
Ies ziua înveşmântat în armură, îmi feresc inima ca pe-un trotil, când mă uit în oglindă văd altă făptură,
dar ochii mi-au rămas de copil.
Strada îmi mitraliază auzul, scrâşnetul tramvaiului mi se pare un tril.
Vorbele îmi sunt gloanţe ascunse, dar ochii mi-au rămas de copil.
Nu mi se mai arată nici mama în somn
cu zâmbetul ei de înger umil.
Dorm ca un vultur la pândă,
dar ochii mi-au rămas de copil.
Photo by Kai Pilger on Unsplash
Comments