top of page

Acasă e locul în care te visezi

Updated: Jun 2, 2023


Sunt tentată să cred că acasă este o coordonată nu doar geografică, ci și abstractă. Că, uneori, putem fi acasă într-o iubire de demult, într-o speranță curată sau în câte un vis. Iar faptul că visele noastre au inerții întinse pe câte o jumătate de viață ar trebui să ne fie nu prilej de mirare, ci de mare bucurie, dovadă miraculoasă că timpul se suprapune în felii abstracte, a căror așezare nu o putem înțelege cu adevărat în stare de veghe, ci doar în stare de dragoste, de mare dragoste, starea în care ne găsim cel mai adesea atunci când visăm.

În poveștile pe care le trăiesc dincolo de alunecarea peste marginile pufoase ale somnului, părinții mei sunt tineri, merg pe stradă ținându-se de mână, iar eu îi privesc cu adorație, știind că-mi vor fi pentru totdeauna liman de încredere și adăpost. Casa în care locuim e căsuța-vagon de pe strada noastră neasfaltată din Ploiești, o stradă care nici nu mai există azi, dar al cărei miros de păcură, praf și copilărie frumoasă au rămas impregnate în mine pentru totdeauna. Iar eu îmi adăpostesc propriii copii, pe Ilona, Victor și Iza, într-un timp fără vârstă, în care mi se îngăduie și mie să mă joc și să cânt așa cum se joacă și cântă și ei, astăzi, să îi povestesc tatălui meu nemuritor ce bucurii, ce revelații s-au mai năpustit peste mine și să-i spun mamei că-i mulțumesc pentru tot ce m-a învățat despre dragoste și despre frumusețe.

În acasa din vis suntem mereu cu toții, cei care ne iubim sau ne-am iubit cândva. Și, câteodată, într-o clipă de grație, ne e dat să retrăim miracolul și în viața reală, reîntâlnindu-ne pe câte un drum care ne amintește că timpul nu curge în ritmul secundelor numărate de ceas, ci în acela splendid al bătăilor inimii noastre care n-a uitat să iubească cu iubirea cea mare, cu iubirea dintâi, aceea de părinți, de bunici, de soră, de frate, de copii, chiar dacă își amintește asta numai în câte un vis în care se făcea că suntem, împreună, acasă.

Despre mine

IMG-7874.jpg

Creatoarea proiectului Inimile vorbesc românește, Alice Năstase Buciuta, este jurnalistă și scriitoare de limbă română care locuiește la Londra din anul 2020.
Activitatea sa jurnalistică în Marea Britanie cuprinde poziția de președintă a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România-filiala Marea Britanie și pe aceea de realizatoare de emisiuni radiofonice pentru Romanian Radio London.
Alice Năstase Buciuta este și redactora-șefa a revistei Marea Dragoste/ www.revistatango.ro și redactora-șefă a editurii Cărțile Tango, realizatoarea emisiunii „Marea Dragoste” la Canal 33 România. Este autoare a numeroase cărți de succes precum Noi suntem zeițe, Dragostea e un bonsai, Splendida Banalitate, (Editura Cărțile Tango) a culegerii de povestiri Andiamo, semnate alături de Simona Catrina, a două volume scrise în parteneriat cu Aurora Liiceanu –Dincolo de bine, dincoace de rău. Despre iubire (Editura Nemira, 2007); Care pe care. Femei și bărbați (Editura Cărțile Tango, 2008), a volumului Simona, dedicat Simonei Catrina și scris împreună cu mama acesteia, scriitoarea și jurnalista Dara Codescu, a romanului epistolar Trei proaste, semnat tot alături de Dara Codescu.

 

Arhiva

bottom of page